"Știți, oamenii trăiesc mulți ani, dar în realitate trăiesc cu adevărat numai când reușesc să facă lucrul pentru care s-au născut. Înainte și după nu fac decât să aștepte și să își amintească." (A.Baricco, Această Poveste)
Nu mă gândisem niciodată până atunci că aș putea ajunge tocmai în Africa! Că așa e cu distanțele, sunt mari, greu de imaginat până le parcurgi. Acum, spre exemplu, știu că Africa e cam la jumătate de zi de zboruri cu avionul: dimineața ești acasă la Ploiești, seara la capătul celălalt al lumii. Visasem, desigur, […]
Povestea mea este mov din cauza mirosului; în sensul că miroase „a mov”. Nu este o poveste cu început, mijloc și sfârșit ci, mai degrabă, o înșiruire de senzații. Senzația de lumină orbitoare a Marsiliei și de furnicar uman sufocant. Senzația umbrei platanilor adunați în mici piețe în Avignon. Senzația gustului de muștar care se […]
De mult mă gândesc să povestesc despre oamenii și locurile pe care le-am trăit…dar m-a oprit senzația că nu-mi ajung cuvintele, că probabil încă nu le știu pe cele mai potrivite dintre ele. Filosofia mea de viață este una destul de simplă: nu-mi doresc în mod deosebit să-mi împlinesc destinul de femeie dând naștere unei […]
Nebun de alb. aici Trebuia să se întâmple și asta. Alifantis, zic. Vama veche, zic. Calea către lună și nebunul de alb. Vama veche este un nume care a devenit un brand care va deveni, probabil, foarte curând altceva decât ce era. Ca toate lucrurile de altfel. Eu nu cunosc vechea Vamă. Aud povești, legende. Atât. […]
În duminica lui august 25 ne aflăm pe puntea feribotului Agios Rafael. E dimineață și concediul pe insula de smarald tocmai s-a terminat. Așezați la prora, în umbra punții superioare, privim cu o senzație de nostalgie către continentul care începe să se apropie. În spatele nostru, încă aproape, portul insulei Thassos, numită de localnici Limena. Pe […]
Fiecare poveste își are un început. Această poveste începe la vremea sesiunii de vară a primului an de facultate. Eram, ca mai tot timpul, la birou. Era prea cald, prea vară iar eu eram prea obosită și-mi doream să fug. Lucrurile s-au întamplat, cred, în circa jumătate de oră: l-am rugat pe Iri, prietenul meu […]
Oameni se comportă ciudat când sunt în vacanţă. Sunt precum căţeii liberaţi din lesă: se îmbracă fistichiu, îşi agaţă brăţăti de glezne, lănţicuri făcute din oase, pietre sau scoici la gât, îşi desenează tatuaje care dispar la primul duş de oraş, umblă în papuci care lipăie zgomotos, cu hainele şifonate ori umede, cu părul lipit […]