"Știți, oamenii trăiesc mulți ani, dar în realitate trăiesc cu adevărat numai când reușesc să facă lucrul pentru care s-au născut. Înainte și după nu fac decât să aștepte și să își amintească." (A.Baricco, Această Poveste)
Așa s-a întâmplat, nu mint. S-a dus vestea ca un fir rece de vânt care deranjează frunzele pe caldarâm. Poetul murise. Au plâns melcii din antene, busuiocul și mărarul s-au ofilit, bulioanele lumii s-au acrit, fluturii, aiuriți, nu au mai știut ce să facă cu aripile. Vrăbiile s-au oprit pe gard, toate, pe toate gardurile, […]
Citeşte mai mult
Locuiesc într-o casă veche din zona veche a Ploieștiului. Îmi plac casele vechi. Nu a fost alegerea mea dar mi s-a potrivit. Ca așa se așează uneori lucrurile, singure. Îmi plac casele vechi. Casele cu multe straturi de zugrăveală. Cu vopseaua ferestrelor scorojită. Cu poarta scârțâindă. Cu gardul strâmb. Pentru că sunt pline de povești. […]
Citeşte mai mult
Povestea mea este mov din cauza mirosului; în sensul că miroase „a mov”. Nu este o poveste cu început, mijloc și sfârșit ci, mai degrabă, o înșiruire de senzații. Senzația de lumină orbitoare a Marsiliei și de furnicar uman sufocant. Senzația umbrei platanilor adunați în mici piețe în Avignon. Senzația gustului de muștar care se […]
Citeşte mai mult
exercițiu de stil pre-vacanță. click
Citeşte mai mult
Am cunoscut un tip care trăiește într-un tort. Cel puțin așa susține. Mi-a dăruit o măslină ca pe o perlă crescută în copac. Și niște frunze de busuioc, să îmi poarte noroc. Îmi zice Zâno, așa, cu ”o” de la vocativ și mie îmi place. Cică are un nuc dar eu am o senzație că […]
Citeşte mai mult
Unele dorințe sunt vechi cât de acum până într-un timp vag al copilăriei noastre. Nu știi exact când s-a născut și nu se cristalizează decât la un moment dat, unul precis, într-o anume zi, pe care o știe doar ea. Eu am dorințe mari și dorințe mici, dorințe zilnice și dorințe pe viață, am […]
Citeşte mai mult
Am învățat despre asta într-o carte în care toate erau în minuscul, până și iubirea. Vorbea despre un ins cam ca mine, autist la ritmul lumii, despre un pisoi care fugea tot timpul de veterinară, despre un bătrân care era pe moarte și nu a mai murit, despre un țicnit care suferea de dorul viitorului, […]
Citeşte mai mult
Îmi plac oamenii “stricați”. Purtătorii de cicatrici. Oameni defecți, cu soarta strâmbă. De toate vârstele, națiile, culorile. Oamenii care-și cară tristețea în mers, în brațe, în surâs. Oamenii fericiți sunt banali. Nu or să te surprindă niciodată cu nimic. Surâsul lor este alcătuit din dinți. Este perfect. Dus regulat la dentist. Spălat de cel puțin […]
Citeşte mai mult
Da. Cică să scriu orice. Nu contează dacă greșesc. Nici nu contează ce scriu. Doar să o fac. M-am gândit serios la treaba asta. Odată a funcționat, mai devreme, când eram eu mai tânără și mai înțeleaptă. Aveam un jurnal cu foi aspre și un pix mișto. Și scriam noapte de noapte. Nu mai știu […]
Citeşte mai mult
„Nici nu îmi vine să cred ce mi s-a întâmplat! Eram în vârful cireșului la vecina și am plonjat cu cireș cu tot, așa, aproape cu încetinitorul…S-a rupt de la rădăcină, era putred.N-am pățit nimic, doar două julituri. Ai cireșe acasă. Sunt bine, a fost mișto. Pupic.”Semnat: mama.
Citeşte mai mult
Este spațiul acela unde fiecare dintre noi fuge când emoțiile sunt prea multe, gălăgia prea mare, când nu-ți mai ajunge o singură inimă ca să bați toate bătăile de pe care le ai bătut. Locul secret poate fi unul fizic ori, ca în cazul meu, inventat, imaginar. Nu seamănă cu un ascunziș. Ci mai degrabă […]
Citeşte mai mult
Șapte cercuri concentrice. Șapte hotare între care închid toți oamenii de care, într-un fel sau altul, sunt legată. Un fel de sistem solar care nu este solar, ci sufletesc. Figuri dragi ce gravitează în jurul axului iubirilor mele. Șapte filtre către centrul ființei mele. Distanțele le măsor în grade de dor, eventual, direct proporțional. Filtrele […]
Citeşte mai mult
un blog mic 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.