"Știți, oamenii trăiesc mulți ani, dar în realitate trăiesc cu adevărat numai când reușesc să facă lucrul pentru care s-au născut. Înainte și după nu fac decât să aștepte și să își amintească." (A.Baricco, Această Poveste)
Și are burta sferică. Și creierul plat, ca Pământul în mintea unora. Face bulioane și copii cu altele. Și pune mărar în salatele fitecui. Mi-a secat fântâna din centrul dormitorului Și mi-a stricat și soba inimii. Dispare la vecine, cu părul ca mine. Cu țâțe șui, dar fără personalitate De parcă sfârcurile mele ar fi […]
Când pleci la Paris, parisul tău, trebuie să știi sigur mai multe lucruri. Eu, spre exemplu, am știut dintotdeauna că vreau să ajung acolo primăvara sau toamna. * Era aprilie acum trei, patru sau o sută de ani, nu ma știu exact; metroul alerga spre noapte iar noi vorbeam, trăncăneam. Nu știu despre ce. Nu […]
Eu sufăr de cuvinte. Cuvintele sunt precum aburii alcoolului. Te fac să uiți realitatea, ori o dichisesc frumos, fix după gustul tău. Cuvintele sunt ca Jokerul din cărți, ele pot înlocui tot ceea ce îți lipsește, sunt mai afrodisiace ca mâncarea, mai amețitoare decât șampania, excitante, psihedelice… Prin cuvinte poți și să iubești mult, și […]
Așa s-a întâmplat, nu mint. S-a dus vestea ca un fir rece de vânt care deranjează frunzele pe caldarâm. Poetul murise. Au plâns melcii din antene, busuiocul și mărarul s-au ofilit, bulioanele lumii s-au acrit, fluturii, aiuriți, nu au mai știut ce să facă cu aripile. Vrăbiile s-au oprit pe gard, toate, pe toate gardurile, […]
Într-o zi am să fiu din nou eu. Într-o zi am să scriu din nou, cu ochii pe fereastra din bucătăria de pe 1907, un buchet de flori pe masă, un pahar de vin alături și țigarea aprinsă în scrumieră, consumându-se singură. Într-o zi am să deschid din nou ferestrele, și o să miroasă frumos, și […]
Câteodată, mergând, mai atentă la înlăuntru decât la afară, se întâmplă să mă rătăcesc în oameni…Și atunci, mă întreb curioasă, ce simte un om când altul e rătăcit prin el? mia,într-o duminică cețoasă de noiembrie
Ne arde-apropierea, ochi în ochi cum stăm. Şi totuşi tu-mi şopteşti: „Mi-aşa de dor de tine!” Aşa de tainic tu mi-o spui şi dornic, parc-aş fi pribeag pe-un alt pământ. (…) restul e știut. pe alt pământ mai ales. mi-e dor de tine, mă!… m.
Nu este un cuvânt mai folositor decât da. Pentru că, spre exemplu, spre a spune da este deajuns să taci.Nu?De aceea este bine să ştii să spui nu, să ţugui buzele, să îţi ţugui sufletul dacă este necesar şi să îl spui: nu.Exerciţiul negaţiei este unul de făcut în faţa oglinzii, cu cât mai devreme, […]
Recunosc, în ultima vreme am ezitat să mai scriu. Nu evitat, ci ezitat. Mai întâi de toate pentru că nu mi s-a întâmplat nimic extraordinar. Am descoperit însă, cu stupoarea fraierului aș spune, că de mult trăiesc deja viața pe care mi-am dorit-o și, mai ales, că între timp eu sunt persoana care îmi imaginam […]
Cred că într-o viață anterioară am fost o gogonea. Altfel nu se explică cum oamenii au tendința de a mă pune la conservat, nu în saramură, ci în suc propriu. În zeamă de gânduri. Și mi s-a întamplat destul de des cât să încep să mă întreb cu ce aș fi bună: cu iahnie de […]
Mai întâi dați click aici . Apoi citiți. Teoretic în acest moment ar trebui să lucrez. Practic, am avut o revelație. O rebelație. Chiar acum două minute. Am niște prietene bune. Două mai ales. Sunt trecute de vârsta pubertății și ele, ca și mine. Practic mai aproape de menopauză decât de vârsta coșilor. Gagici mișto. […]
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.